INTERVIU EVENIMENT Anastasia Pidpalova: „Lumea nu are ce mânca, de asta a ieșit pe străzi în Ucraina. Președintele țării să plece”

Impresionată până la lacrimi de situația de la Kiev, Anastasia Pidpalova își face timp să deschidă laptopul între două antrenamente cu echipa sa, Brest. E conectată la starea din Ucraina și prin intermediul prietenilor aflați în miezul evenimentelor și recunoaște că diferitele unghiuri de abordare din care e tratat războiul nu fac altceva decât să împrăștie confuzie. O supradoză de liniște îi conferă faptul că fetița sa, Alessia, se află în orașul natal, Kherson, situat la sute de kilometri de baia de sânge din Kiev, dar crimele petrecute în Piața Independenței – cifrele oficiale indică 77 de morți, însă în Kiev se vorbește de peste 100 de victime – o revoltă neîncetat. În tot acest context, fostul inter de la Oltchim Râmnicu Vâlcea are puterea să arate cu degetul spre regimul din Kiev și mărturisește că sărăcia i-a făcut pe protestatari să ia atitudine. Pidpalova are cuvântul.

Alături de fata sa și de mamă

 

Anastasia, cum e la Brest, echipă din liga a treia franceză?

Franța m-a surprins, iar handbalul și în liga a  treia se joacă la un nivel foarte ridicat. Avem sponsori, am colege din Serbia, Algeria, Rusia și șansele de promovare în eșalonul secund sunt imense. Orașul are cam 80.000 de locuitori, e foarte frumos, aproape  de Oceanul Atlantic, iar condițiile pentru handbal sunt optime, la fiecare meci e sărbătoare. Am apartamentul meu, am mașină de la club, totul este bine.

 

Ai declarat mereu că ți-ai adunat amintiri de povestit nepoților la Vâlcea…

Și mi-e dor de Vâlcea și de România. Vorbesc des cu fetele și uite așa am ajuns să folosesc limba română și aici, în Franța. Involuntar o combin ba cu engleza, ba cu franceza…Mi-e dor și de supoerteri.

 

Bănuiești de ce te-am sunat. Fetița ta e cu tine, în Franța?

Mama mea și fetița, Alisia, sunt la Kherson, orașul meu natal, aproape de Krimeea, la 500 de kilometri de Kiev.

 

Cum percepi tu, din Franța, tot ce se întâmplă în țara ta?

Mare păcat, e catastrofă, niciodată nu credeam că se va întâmpla așa ceva în Ucraina, pentru că lumea iubește viața și știe să o aprecieze foarte mult. Dar când lumea nu are ce mânca și foarte mulți oameni sunt fără bani, așa se întâmplă. Iar în categoria oamenilor fără bani intră persoane cu un grad de educație ridicat: profesori, medici.  Toți vor să supraviețuiască și sincer nu știu cum!?

De ce zici asta?

Să-ți dau un exemplu. Aici, în Franța, am fost întrebată care este salariul minim pe economie în țara mea. Și am răspuns că 160 de euro. Când m-am informat mai bine în Ucraina, și i-am spus unei prietene ce răspuns am oferit, mi-a zis că am spus o sumă greșită. Pentru că cel mai mic salariu e doar 130 de euro. E foarte greu să trăiești așa. Mai ales pentru pensionarii care au foarte puțini bani.

Liniște și pace. Anastasia în Kiev, o fotografie din arhiva handbalistei, o imagine realizată în 2012

 

„NU AU MAI SUPORTAT SĂ‚RĂ‚CIA ȘI UMILINȚELE. NICIO LEGE NU LE PERMITE SNIPERILOR SĂ‚ UCIDĂ‚ NEVINOVAȚI”

 

Cine sau ce i-a determinat pe manifestanți să ocupe Maidanul?

Eu înțeleg de ce au ieșit la Maidan. Pentru că nu au ce să mânânce. Kievul e un oraș liniștit, cu oameni pozitivi, dar acum oamenii s-au răsculat și au trecut la violențe pentru că nu au mai suportat sărăcia și umilințele. Lumea care a venit la manifestații nu are ce să mănânce, iar obiectivul celor de acolo e să dea președintele jos. De când a început războiul nu știu unde e adevărul, dar țelul oamenilor l-am sesizat. Și au dreptate.

 

Se spune că și manifestanții au arme. De unde? Sau tu crezi în această versiune?

Foarte multe provocări, foarte multe manipulări de oameni, pentru că e ușor să manipulezi masele atunci când e foamete în țară. Lumea n-a avut arme, dar lumea s-a împărțit din cauza celor de la putere. Totul vine de sus. Există foarte multe versiuni. Nu mai știi cine protejează, dacă protejează. Armata, poliția…

 

Cine trage în oameni?

Nu știu. Dar nicio lege din țara noastră, Ucraina, nu le permite sniperilor să omoare oameni nevinovați, fără arme în mână. Am văzut niște imagini groaznice pe internet. Un om a venit să-l ajute pe altul și a fost împușcat mișelește.A fost panică mai multe zile. Dar acum s-a calmat treaba. Dar poate fi liniștea de dinaintea furtunii. Așa s-a mai întâmplat. Televiziunile arată că polițiștii sunt ok, dar dar tot au fost omorâți mulți oameni. Eu am prieteni în Kiev și vorbesc cu ei pe internet. Sunt împărțiți. Din 10, 5 le dau dreptate manifestanților de pe Maidan, cinci îi condamnă.

Pidpalova (a treia din stânga), campioană a Franței, cu gruparea Metz, sezonul trecut

 

„OAMENII STAU LA COZI INTERMINABILE PENTRU A-ȘI FACE PROVIZII. LUMEA MERGE LA BĂ‚NCI SĂ‚-ȘI SCOATĂ‚ BANII”

 

Vitali Kliciko, unul dintre reprezentanții opoziției, a declarat că președintele Viktor Ianukovici a părăsit Kievul.

În opinia mea președintele țării ar trebui să plece. Nu a avut suficientă putere să oprească totul din fașă și n-a reușit să evite acest război. I s-a făcut frică, nu a mai avut soluții și de asta s-a ajuns la ce s-a ajuns.

 

Ai puterea să te uiți la imagini?

Foarte greu. Mai ales că fetița mea și mama mea sunt în Ucraina. Și să știi că proteste spontane ale unor grupuri răzlețe mai au loc și în orașele mai mici, nu numai în Kiev. Lumea vine la bănci să-și scoată banii, dar nu mai are cum! Pâine nu mai găsești, oamenii stau la cozi interminabile pentru a-și face provizii, iar la benzinării stau la cozi zeci de mașini. Dacă ai carduri bancare, nici nu mai poți plăti cu ele în multe locuri.

 

Și ce se întâmplă?

Trăiește fiecare cum poate. Din ce are. Unii polițiști chiar au demisionat pentru a nu se implica în tot acest haos. Sunt tristă și dezamăgită. E țara mea.  Din cauza picajului țării, din toate punctele de vedere, s-a dus și sportul din Ucraina. Handbalul moare. Eu am debutat în națională în 2001 și toate jucătoarele aveam contracte, dar toate au fost oprite. Cei din federație ne cer să jucăm pentru țară, dar dacă ne accidentăm, ne plătim singure perioada de recuperare. Nu avem bani pentru pensie, nu avem bani alocați pentru asigurări. În prima ligă din Ucraina au mai rămas șase echipe, nici nu mai știu dacă există eșaloane inferioare. Am avut o perioadă înfloritoare, iar nivelul handbalului din Ucraina era bun,  cu echipe precum Spartak Kiev sau Metalurg Zaporojie.

100 de victime și sute de răniți e bilanțul luptelor din Kiev

 

„ÎMI DORESC CA ACEȘTI OAMENI SĂ‚ NU FI MURIT DEGEABA, IAR UCRAINENII SĂ‚ AIBĂ‚ O VIAȚĂ‚ MAI BUNĂ‚ PESTE 50 DE ANI”

 

Ce sporturi mai trăiesc în Ucraina?

Bine trăiește doar fotbalul, alt sport ok nu știu dacă mai există.

 

Cât timp crezi că vor mai continua protestele?

Eu doar sper să se termine cât mai repede acest război și să nu mai moară nimeni. E foarte greu să te uiți. Îmi doresc ca acești oameni să nu fi murit degeaba, iar prin felul în care s-au luptat ei, ucrainenii să aibă o viață mai bună. Indiferent că se va întâmpla asta peste 10 ani sau peste 50 de ani.

 

Când te întorci în Ucraina?

Ar trebui la finalul lunii martie, pentru că avem meci cu Danemarca, în preliminariile Campionatului European. Era programat în Kiev, dar nu cred că se va mai disputa acolo. Nici nu știu dacă vor mai veni danezele. Sau poate jucăm într-un alt oraș.

 

Cu ce ai rămas după mai mult de 20 de ani petrecuți în handbal?

Cu faptul că am reușit să devin campioană în Ucraina, campioană în România cu Oltchim, campioană în Rusia cu Volgograd și campioană în Franța, anul trecut în Metz. Când vine vorba de România, să știi că păstrez legătura cu foarte multe fete cu care am jucat la Oltchim. Vorbesc des nu numai cu ele, ci și cu fanii echipei din Vâlcea.

 

 

Anastasia Pidpalova

Data și locul nașterii: 5 ianuarie 1982 / Kherson (Ucraina)

Înălțime / greutate: 1,90 m / 71 kg

Post: inter stânga

Mână de aruncare: dreapta

Număr pe tricou: 4

Poreclă: Nasti

Cluburi: Herson, Zaporojie, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Dinamo Volgograd, Metz, Brest

Campioană în Ucraina, România, Rusia și Franța

A debutat în naționala Ucrainei la 19 ani, în 2001

Pidpalova la Oltchim. O etapă a carierei care i-a rămas în suflet. Anastasia ține legătura cu majoritatea fostelor colege (Valentina Elisei, foto)